Miros ploaie
Și ierburi mute
Emoționate,
Mișcate de un vânt plin de urme
De perversiune
Împletită inextricabil
Cu umilă candoare
Ce plutește în cadențe
Înspumate
În al tuturor "departe".
Și tot ca spuma
Din cada ce se golește greu
Din cauza miliardelor de cosițe blonde căzute din cauza
Stresului
Și tot ca spuma
De ras cu miros prea mentolat prea persistent, uitată pe etajera din baie de un "rebel"
Dar tot ca spuma
Mării care mă îmbrățișează când nu îl am pe el,
Dispare.
Dar când se aproprie de extinție,
Nu mai vrea
Să moară.
Cu umilă candoare
Plutește în cadențe
Înspumate
În al nimănui "departe".
Spuma. Vântul.