ÃŽn parcul mic, sub ultimul copac,
aștept și vine toamna,-s călător
pe urme foșnitoare de sărac,
cu înserare blândă în decor.

În jur, gitani cu tot soboru-și fac
popasul post și ante migrator,
bătrânii cată-n găuri de colac
către trecutul mare viitor.

Deci lumea-i gata, orice-ar fi să fac
și-un gând mă urmărește: o să mor,
se-nchide orizontul ca-ntr-un sac,
lumina piere înăbușitor...

În parcul mic, de-acum un ceas și-un veac,
aștept pe un datornic, M. Gândac…