Omul care...

Omul
care întinde mâna
la marginea străzii
poate fi un pom buimac
pe care florile din grădină
l-au aruncat dincolo de gard
pe strada în care
merg nălucile la târg.

Spatele său
e un semn de întrebare
cocârjat
peste semnul ce doare
că nu mai sunt amintiri,
că zidul
de care stă rezemat
îl dezbracă de nume
ușor și jenant.

Omul
care întinde mâna
să fie împodobită
de banul aruncat,
are în trup pe Dumnezeu
cum ai tu
în neamul tău,
iar la gesturile-orfane
el se roagă în icoane,
dar vă-ntreb prietenește
cine dă, cine primește.