Surâsul tău
s-a estompat demult
a trecut prin coloana mea vertebrală
lăsându-mi golul
ce mi-a înghețat gândurile
și infima speranță
că tu vei reuși
să-l mai umpli vreodată
m-am rugat
până când genunchii mi-au devenit tălpi
am rămas într-un colț uitată
gârbovită
în așteptarea unui răspuns
ce este decât o amintire voalată
înfiptă într-un ac de ceasornic