Pișcătura

Stropii prind viață când se strivesc
De dalele unite cu nisipul fin...
Din interior, doar visele plutesc
Īntr-un ansamblu bere-vin...

Salutul frunzelor ce stau atârnate
Că vântul încă nu le-a spulberat pe jos
Deschide către cer, iertari uitate
Scrise de mult, într-un ceaslov cam gros...

Prefer apusurile fără stropii leneși-triști
Sau fără luna prinsă-n ascunzișuri!
Mă vând la stele, viață ce mă piști:
-Cât mai ascunzi norocul prin tufișuri?