Un elan îmi bate în pereții corpului,
Lumina bate nervoasă în orbitele orbului,
Tristețea bate în circumferința unui sine,
Întunericul a uitat să umble, și se face de rușine.

Lumina bate nervoasă în orbitele orbului,
Are la ea în buzunar ochii corbului,
Pe care vrea să-i dăruiască orbului, însă nu pe gratis,
Vrea în schimb ca orbul să-i explice al întunericului esoteric vis.

Tristețea bate în circumferința unui sine,
A deraiat de la destinul ce se deplasează pe șine,
Sinele îi arată o oglindă pe care era imprimată veselia,
Tristețea arată invers, frapantă era doar chelia.

Întunericul a uitat să umble, și se face de rușine,
A uitat să vadă și în mână o făclie ține,
A uitat să audă, cu timpanul o sită
Provocată de acele crescute de ursită.

Întunericul a uitat să umble, și se face de rușine,
Tristețea bate în circumferința unui sine,
Lumina bate nervoasă în orbitele orbului,
Un elan îmi bate în pereții corpului.