Când fecunditatea creațională scade,
Gândurile sleite, stoarse de sensuri, le regenerăm cu monade,
Când ascensiunea are trepte rupte,
Să conferim verticalității semnificații necorupte.

Gândurile sleite, stoarse de sensuri, le regenerăm cu monade,
Să legăm pământul de cer cu colonade,
Cariatidele lor să dobândească forma unui mister transcendental,
Dezvăluit omului în mod accidental.

Când ascensiunea are trepte rupte,
Și viața are porțiuni abrupte,
Pe care le escaladează cu succes doar aleșii și privilegiații,
Să învățăm despre modul cum trăiesc pasionații.

Să conferim verticalității semnificații necorupte,
Căci orizontalitatea are articulațiile rupte,
Adăpostind în ea retrogradul și desuetul,
Între armonie și fericire se desăvârșește duetul.

Să conferim verticalității semnificații necorupte,
Când ascensiunea are trepte rupte,
Gândurile sleite, stoarse de sensuri, le regenerăm cu monade,
Când fecunditatea creațională scade.