Prin rotirea luminii s-a generat o tornadă,
Prin rotirea vieții s-a dispersat o viață fadă,
Prin rotirea pasiunii au apărut vise de anvergură,
Prin mișcarea limbii s-au strâns cuvinte în gură.

Prin rotirea vieții s-a dispersat o viață fadă,
Destinul în neant a lăsat-o să cadă,
Pentru ca să cunoască nimicnicia ce suspendă omul în vid,
Și pe urmă a salvat-o, construind în jurul ei un zid.

Prin rotirea pasiunii au apărut vise de anvergură,
Adevărul a modelat perfecțiunea într-o impecabilă alură,
Și aceasta exhiba o frumusețe prodigioasă
Pe care se lipea privire invidioasă.

Prin mișcarea limbii s-au strâns cuvinte în gură,
Printr-un strănut au fost expulzate în ură,
Ce le-a mestecat, până au rămas reminiscențe
În care ura a pus simulacre funeste de luminiscențe.

Prin mișcarea limbii s-au strâns cuvinte în gură,
Prin rotirea pasiunii au apărut vise de anvergură,
Prin rotirea vieții s-a dispersat o viață fadă,
Prin rotirea luminii s-a generat o tornadă.