S-a terminat cu viile spre seară,
în corzi a mai rămas un cântec mut
și-un scârțâit în osia ce cară
amurgul roz al boabei spre băut.

În bolți e despărțirea mai amară
decât plecarea pruncului vândut,
se-aude plânsul viei cum coboară
în sacii plini de sucul prefăcut.

E-un abur peste sate, dinspre vară
se simte-o răsuflare de-mprumut
și noaptea-și lasă stelele pe-afară
să-mi dea pe frunte ultimul sărut.

Ci-acum, iubito,-n spirit antitrust,
să facem schimbul schimbului de must!