se întreba, fericit, ce naiba caută
negarea asta zemoasă
la raionul de fructe permise, într-o lădiță cu mere

ce caută asta
se întreba
la fructe permise?

minciună gustoasă
mai văzuse
mai gustase
ori uitări ciorchine, unse,
era prima negare absurdă-lucidă, în galantar
zemoasă, gravidă,
cu ochii concentrici
împietrind adevarul
înainte ca el să taie
înainte ca el să-și lase în gură gustul de ciment
o negare ca o Meduză prietenoasă, ca un jeleu iertător,
ca o mireasă.

de-un timp umbla
numai prin case unde găsea ușor
pâinea pe întuneric
îi priau balustradele interminabile,
nega cu ușurință
și nu murea, din pura lui dorință
își mai gonfla lumini
când presimțea.