erau atât de triști cu toții încât
ar fi putut stârni o ploaie cu pietre

unul din ei nota amănunțit sub numele meu:
a șters oglinda de aburi dar n-a
apărut nimeni acolo

și-a aprins o țigară
(secvență alb-negru)

din dormitor sau tavan i-a strigat cineva:
ai grijă în subsolul spitalului se fabrică
băutură
din oase și zahăr ai grijă

mă așteptau cu ochii închiși
și m-am speriat și mi s-a făcut rușine
și am luat-o la fugă
plângând