|
agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
|
|
| |||||
| Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Ce monde fin fin fin Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-10-11 | [Ce texte devrait être lu en romana] |
Pe drum, întunericul ne așază-n șir indian,
eu sunt ultimul ce respiră sufletul pietrelor și lasă-n urmă umbrită secera lunii. Pe laturi lumini îndepărtate mușcă din noapte copacii se prind în mers odată cu noi, tăcuți într-o somnolență de păsări. Ca într-un teritoriu uitat de ape descopăr prima sete care arde-n piept, merg cu pasul egal aproape dormind fără să gândesc la ceva. Îmi ordonez în memorie întâmplările trecute le pun pe rafturi prestabilite în care încap cu împrejurări cu tot. Orașul trebuie că se apropie fără orizont e obosit și el de așteptări cu dimineți de ceață lăptoasă, am o speranță ca orice soldat în marș. Cu toții așteptăm s-ajungem la odihnă mirajul unui somn curge fluviu prin trup.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| La maison de la litérature | |||||||||
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité