Trupul ei l-ar fi făcut sătul
într-una din nopți
în camera unde pasărea liberă
mirosind discret
se privea din nou în oglinzi

tocmai alunecările de la frunte spre tălpi
zig-zagurile răsucirile
cu acel sentiment de umiditate
ce paralizează întreagă ființa
iubea femeia
pentru asta sta întinsă
contopindu-se lung prelung cu el
cât să uite de nașterea adevăratului Adam

sub solzii erotici
inima lui nu mai bătea însă identic
cu începutul
se încurcase în propria vrajă
făcea măsurători
căuta în el adâncuri
să o-nghită definitiv

pe ea
femeia ce-l cumpărase cândva
abia ieșit din ou
la ora X
dintr-un acvariu
cu banii din pușculița portocalie...

Goodbye, Ajgar!

în mașina care l-a preluat
limba lui înfometată
începuse să pipăie
cușca din metal




*
Poem inspirat dintro întâmplare reală.
(Ajgar/Piton indian/Python molurus)