Lumea luminii

Lumea luminii talazul și-a pus
Să cânte poetul celebra redută,
Tăcută și mută-n surdină ascultă,
Lumea luminii traiește nespus
Ca un apel după glasul expus,
Al poetului muribund după vers
Citind precum robul, neghiobul revers
De a ține minunea-n lumea absolută,
De a integra lumina în lumea de azi
Să fii pe plutire și demn să nu cazi!
Să fii precum bradul falnic printre brazi!
Să fii precum focul, neghiobul să-l arzi!

Lumea liminii nădejdea și-a pus
Ca orice glas spus prin tămăduință,
Să curme a lui gravă suferință,
Să-l ajute să-nvingă refrenul tăcut
Și el, el poetul , să-l facă născut
Din neguri de vreme evitând sclavia
Prin glasuri în stradă salvând democrația.