Soarele-și schimbase pironul deja
la ieșirea din codru
caii îngemănau ispite
pe iarba lipsită de noimă
iar noi trecând purtam atenți hribii
de pe un umăr pe celălalt
săturându-ne de liniștea propriilor gânduri

acasă aveam să dau
jos din tine în grabă rostitul
și nerostitul
ca să-mi pot cauta
sinele evadat