ne adunam ca lupii
mai apoi ne pierdeam urmele
mușcătura se așeza în formă de literă
în alergătura comună brusc întreruptă
nimeni nu înțelegea
veneau zăpezile
o vreme existam camuflați cu branule și nostalgii letale
veneau primăverile
treceau jumătate din duminici
pasărea își căuta alți umeri alte izvoare
sticle întipăreau mecanic priviri hieroglifice
absenți
rememoram exercițiul ținerii de mână
păstram pumnii deschiși să prindem timpul acela
alunecam
pe o urmă de gheață sau de îndoială
viscolea în aldine direct la destinatar
prin geamul aburit ochii mei nu reușeau să ajungă la înțelesurile tale...