De te prefaci în spadă sau Cruce de te faci,
Nu sunt dovezi de seamă că știi a birui,
Să te apleci, discret, spre cel ce n-are și să taci,
Poți fi aprig tăiș celui ce are și nu va dărui.

De-ai fi ciorchine și te-ai zbrobi în teasc,
Să te prefaci în mii de-mpărtășanii,
Ca să apari în inimi ce renasc
Din milonestia sutelor de danii.

Si chiar sărac de ești și n-ai a dărui
Prefă-te în cuvinte și-n simple mângâieri,
În tânguire amară nu încerca să stărui
Pentru a nu fi iar robul trist de ieri.

Bogat de-ai fi, tu uită; prefă-te în sărac,
Fii cel ce-așteaptă, la poartă, milostenii
Și nu te agăța de bogăția-ți multă ca un biet cirac,
Pentru a te număra cu îngerii la Denii.

Sfânt de ai fi, prefă-te păcătos,
Ca altora s-arăți a nemărginirii rază,
Încă de-aici, de jos, cu taină și folos
Să ducă sufletul o luptă pentru pază.