o melancolie mă transfigurează
mă aplec întrun rafinament interior
unde sufletul meu stă de pază
unde se naște fermecător fior.

învăț să trăiesc și cu fatalități
cu lungi tristeți ce beau seninătatea
izbucnesc în plânset multe dăți
până conjug cu lumini claritatea.

viața mea capătă gravitate solemnă
și tot mai mult mă reazem de Cristos
încerc pe cât se poate să fiu demnă
de spiritul iubirii maiestuos.

întreg procesul psihologic mă îndeamnă
să nu renunț la luptă să trăiesc frumos.