Mai suflă, la un ceas, Mărite, peste pruncii
Ce-ngheață nedospiți
În locul ăsta strâmt
Și nu te mai mira, Măria-Ta, de pleava
Ce, fără greș, o ridica-va-n aer Duhul Sfânt
Închide ochii ori privește pe delături
Sau pune-ți peste chip o niscai mască
Îndeasă-ți pleata albă pe sub bască
Și te coboară
Să ne stai alături
Știi cel puțin la fel de bine
Precum noi
Prin blidul plin cu resturi de lumină
Să-nvârți cu polonicul, ca într-un borș de soi
Și să îți saturi mațul de felină
Ridică pumnii către cerul tău pustiu
Și cere-ți dreptul tatălui tău umbră
Noi suntem câinii tăi, care te știu
Ridică-te, Mărite-acum, și umblă.