genunchi zdrobiți în rugăciune, cete
aduc în noi divinului preceptul
la neființă taina-și cere dreptul
pe veșnicii să cearnă-a sa pecete.
un timp scurmat de liniște așteptu-l
să fie-n clipe curgerile-ncete
când lira ta adie lin, poete
cuvântul cald de-ți înfioară pieptul.
te voi nunti la mine în odaie
cu nemurirea unui trist elogiu
suit devreme parcă-n orologiu
cuțitul limbii tale-n care taie.
aflat în cântecele de refugiu
voi pune la ferestre mândru giulgiu...