Cântec despre noi

Lasă-mă să-ți cânt despre inimă, despre trup.
Despre felul în care noi ne-am cunoscut, în trecut.
Despre felul în care eu am decis să lupt, înțelept
pentru a te putea avea de la început, neîntrerupt.
Și Dumnezeu ne-a promis ca dragostea divină
va fi doar a noastră creștină, cu inserții în lună
și am început să adun flori nestemate, pentru
sufletul tău nevinovat , flori înflorite în zi și în noapte.
Tot ce am prins înflorit am adunat, cu miros de
lumină, de șoapte acerb exaltate într-o afinitate
absolută, reiterate-n poem ca un centru de astru,
nergu de culoare, în suflet albastru măiastru.
M-am ferit de tulpini rigide sau de flori în dezastru.
Adunându-le într-un final pe toate ți-am făcut un buchet
Te rog, ține-l bine drept, acceptă al nostru concept,
sunt un adept al omului drept, înțelept. Și aștept
de la tine același buchet de sentimente profunde, blânde,
spumegânde în iubiri concepute din propriile noastre unde .

Și-ai acceptat buchetul și tu și eu și amândoi avem
grijă de el, îl udăm, îl ținem cu clauză în anatem.