ți se face frig

acolo,
în centrul zăpezii,
singura preocupare este aceea de a supraviețui
încă un minut

întinderea nu se sfârșește, nici îmbrățișarea fricii
cauți un miros cunoscut

albul îngroapă mersul

ai vrea să fii ochiul contemplând de departe,
regizorul non-șalant, ce strigă din spatele aburului:
„stop cadru!”

dar
acolo este aici,
atât de aici...
și ăsta, nu celălalt, ești tu

înțelegi
frigul nu are scrupule,
nu are milă,
nu are copii
s-a născut din părinți morți
privirea lui umple cu întuneric
un fel de demon...

te rogi