Acum după mult timp
Și cât a mai rămas
Încep să simt un ghimp
Din glontul ce nu-i tras.
Sunt stări fără de har
Sunt amintiri nescrise
Încep să am habar
Deși nu sunt doar vise.
Nu mai uitați de voi
Când viața nu vă cere
Trăiți fără nevoi
Trăiți fără de vrere.
Căci iarba cea mai rea
E peste tot, nu piere
Și nu vă va-ntreba
Nici chiar de-i ea durere.
Nu vă mai amăgiți
Căci de aveți ea soarta
De-a fi și voi părinți
Copiii sunt doar poanta.
Nici nu vă-nchipuiți
Că ei nu recunosc
Că a fi voi părinți
Nu-i decât os de ros.
Mai bine fără urme
Fără de vreo căință
Că ar putea să curme
Ei doar a ta dorință.
Nu vă faceți iluzii
Uitați de efemer
Trăiți în andaluzii
Fără a fi mister.
Sădiți doar iarba bună
Uitați de uscături
Că anii se adună
Iar ei rămân scursuri.