Încerc să nu o strivesc sub frământările mele
Nu se frământă precum cozonacii
Nicidecum!
Se ține în palme și se sărută inelarul
Se simte pe buze ca o furnicătură, o dorință, o sete nebună
Dar luată cu picătura, ți se prelinge
Pe dinăuntru, până la inimă
Unde-ți va dansa un tango vibrant
Sau în zilele ei proaste,
Va paraliza și va durea ca un
Spațiu gol ce se vrea plin,
În ciuda ecoului ce-l asurzește
Chiar și în zilele acelea
Trebuie să o dezmierzi
Să o porți în tine
Și să îi mulțumești
Că există.
Iubirea