mi-e iarnă în suflet și ninge cu gânduri
viscolind în liniștea zilei cuvinte
se reazemă de mine
primind cu dalb aportul iernii
știind că-n rătăcită clipă rămas-a ne`nghețată
suflarea iubirii

mi-e iarnă pe pârtii de soare
fulgii răzleți mi-acoperă doruri
departe în zare din fumul tămâii
se conturează-n real
chip înstelat cu privirile tale
și totuși îmi ninge cu sârg
pe tărâmul dintre sinapse
cu toiagu-n mână troiene dezăpezesc
când pe ulița vieții
cu nostalgie singură trec

mi-e iarnă în pridvorul clepsidrei
nisipul a-nghețat pe țărmul tăcerii
pescărușii pe aripi poartă lumina
formând cărare-n dâra de-omăt
deoparte am să las zăpada și tot
când din cărare irișii altui anotimp
polen va scutura
pe suflet și dor

7 ianuarie 2017