am observat că ochiul stâng
lumina pe retină și-o adună
nu-i cu putință să îl plâng
cu lacrima ce-i pură și imună

dar știu pe unde a umblat
râul să treacă peste pod înalt
voința-n somn i-a derulat
cerul senin pe malul celălalt

cu propria putință am decis
să urc pe scara ființei mele
lăsându-mă purtată de vis
și de lumina ce vine de la stele

târziu am înțeles surghiunul
pe care ochiul cu privirea l-a cuprins
despovărându-se azi cristalinul
din necuprins etern iubirea a atins


12 ianuarie 2017