Zădărnicii sub moarte ce-i destulă
Pe firul vieții mai încumet, iară;
Prin iarna ta duci visul, alb să piară
Și nunta îmi zdrobește o rotulă.

Din zori de zi zidesc în tine-o seară
Infim crepuscul, noapte-ntr-o spatulă
Că ești de codrul gândului sătulă
Și-ai obosit de griji, să te tot ceară.

Dar asta va fi ieri curând; din coapsă
Spre zare îți vei coborî pășirea
Și-a noastre depărtări nu fac sinapsă.

Ferind din ochi, de-ți miluiești ivirea,
Sunt ucigașul fără de pedeapsă
Ce-și poartă în lăuntru ispășirea.