O jumătate din mine este o pagină goală
pe care se scrie continuu, deși cerneala se ia
de fiecare dată și scrisul se pierde.
Cealaltă jumătate e un drum pe care
cândva, demult, au mers împărații cu slugile
lor, ceea ce întotdeauna mi-a ținut
cumva în frâu momentele în care m-am
crezut importantă. Este o plăcere dureroasă
să încerc să mă înțeleg, de fiece dată.

Fuga asta contracronometru mă va ucide
sau orbirea, care va veni jos, în locul
capului meu, o dată cu soarele. Îți voi dărui
atunci ceea ce nu credeam că pot face
cadou, o pupilă. Timpul, să știi, te va lovi
ca o locomotivă în viteză și vei avea
mare nevoie de ea, chiar dacă acum îți vine
să râzi cu lacrimi. Dar râzi cu lacrimi,

râsul tău cu lacrimi îmi aduce bine aminte
că am citit despre Baia de sânge
de la Stockholm sau Les Miserables. Apoi,
mai cred că este semn bun că tu ești
întreg și nu te-ai ciopârțit așa cum le place,
în general, poeților. Iarna asta ai fost un pom
de crăciun care s-a scuturat de zăpadă
în visul acela în care n-am crezut niciodată.