Ei ne hăcuiră graiul
Și doina, și harta!
Ei, care astăzi vânează
„Literatura È™i Arta!“
Ei datina o spurcară
Barbar și sinistru!
Ei, care astăzi adulmecă
Revista „Nistru“!

Ei gâtuiră prădalnici
Biserici frumoase!
Ei ne răstigniră pe crucea
Lui ’!
Ei ne-au mănat spre Siberii
Cu pistolul din urmă!
Ei ne-au scos din ogradă
Văcuță și turmă!
Ei au dus omul la ocna
Pentru trei ciocălaie!
Ei ne remodelează ființa
Pe diferite ilaie!
Ei pe dealuri lăsară
Să năvălească tutunul
Ca frițul cel fără de milă
Cu tancul și tunul!
Ei marchează locul
Unde-n țărână mănoasă
Se va crăci uzina
Ca la dansa acasă!
Ei otrăvesc pământul
Și izvorul, ah, bietul.
Ei sunt gata să tragă
În cei care-și cer alfabetul!
Ei lingușesc străinul
Cu struguri și glume!
Ei spun: „zdrasti“
Propriei mume!

Ei spun că Ștefan cel Mare
Armonia urbană o strică.
Ei ne-au mințit la școală
Că nu avurăm nimica!
Ei se urcară pe ghebul
Numelor noastre strâmbate
Să ne anunțe că-n poartă
Viitorul cel mare bate!
Ei printre mormintele noastre
Cu medalia-n dinți, cu folosul,
Aleargă în cuști fericiți
Ca javră cu osul!
Ei prin lacrima graniții
Trag și-n două o taie!
Ei, înnodații nerușinării!
Huideo, potaie!


* Mankurt vânzător de neam și țară prin pierderea memoriei.