Noaptea cu stele ți se așază-n păr
ca o cunună de mireasă
rămasă pe fotografii în pereții gândurilor.

Adună-n ceremonial oameni cu zâmbete ninse,
apoi îi lasă să se bucure senini
și să se așeze la rând în amintiri
pentru a se striga după nume.
Întunericul s-a topit dintre noi și curge
ca o apă rămasă undeva fetidă,
să privească dimineața nuferii galbeni
cum se deschid peste timp.

Mă văd tânăr cu iubirea pe brațe
aproape rupt de mediul vulgar
din care vreau să alung
îndărătnicia din mișcările lipite de trup.

Cosmosul se-ntoarce în lăuntrul meu
cu aceleași fără de margini,
inima-mi cade-n sentimente fierbinți
la fel ca la începuturi de eră.