privirea cea dumnezeiască vede
ca ultim act de iarnă, să ne-nvingă,
în fructa ghiocelului să ningă
culoarea-n care neaua crudă crede.

de graiul tău duios ca prins în chingă
la tine visu-mi lenevos accede
căci taina ta în gânduri mă purcede
incendii de nimicnicii să stingă.

în nicăieri era târziu de mere
și luptă-n adevăruri și minciună
deasupra stând cu dulcile himere.

ni-i caldă pe hârtie rima-n strună
și ochilor nu poruncim tăcere,
nuntim destinul nostru împreună.