Când refulăm
în noi
prea multe lesturi și mizerii existențiale
este utilă
defularea
prin violența
gândurilor
acționând punitiv
asupra obiectelor defulării
astfel discordia
generată de inhibiții
se transformă
într-o chietudine
și refulările defulate
devin 0

Ce e nefast
în golirea minții de refulări
e că ea se face
în dauna altora
ce suportă tăvălugul
gândurilor violente în mințile lor înguste.

***
Când îndoiala
cu fizionomie
de zădărnicie
se așază
în fața privirii
în care am inserat
substanța subtilă
a poeziei
să-i inoculez
adevărul
tatuat
cu certitudine
astfel dilema
cu care este
amestecată
îndoiala
nu mai corodează
structura de oțel
construită
cu migală
de voință
din aliajele
ambiției de bronz
și a egotismului de fier

Ȋndoiala se revarsă din întrebare
într-un răspuns care explică
concluzia ontologică.