Niciodată singurătatea nu se desparte
de poezia gândită-n tăcerea cuvintelor,
filele așteaptă curioase scrisul
ca frunzele dimineața, lumina soarelui.

Ziua cuprinsă de fulgurații în gânduri,
mătase peste ochii ademenitori
nu încape în forme de buzunar.

Aroma salcâmilor sufocați de floare
vine în valuri de pe colinele serii,
tu iubito stai și aștepți apusul
ce-ți pune în păr flamuri aprinse.

Eu te aștept cu aceeași înțelegere
pe care noaptea o lasă la o parte
și te acoperă odată cu întunericul.