încerc să-mi amintesc copilăria
rochia și floarea preferată
cum mă încruntam când nu-mi convenea
când lumina bătea mult prea aproape
exact în mine
dacă DA-N I E-LA suna măcar puțin altfel decât
restul grămezilor de daniele și cum
eram cuminte cum mă revoltam
dacă gerul mirosea a viu a necunoscut a iarnă de duzină
încerc să pun un cuvânt
primei emoții
îmi vin roiuri albastre roiuri galbene roiuri bezmetice
în vârtej inima zimțuită compunând
cerul căzut dedesubtul pădurii acolo
strâmtoarea din pântecele mamelor
eu-altcineva adăpându-mă lacom din
ochii scoși ai păpușii
– o străină – dar poate că atunci demult o duruse poate
mai mult pe mine mă duruse?!
cât de repede am trecut la altele?!

– exist!!!! –

în mușcătura timpului
mirosul de plastic
eșarfa ca o funie amăgindu-mă că nu vrea decât
să fim mai intime... și... așa-și-pe-dincolo...
o las să mă înfășoare să mă strângă să mă posede... până când
tristețea nimănui cât o Pasăre mă obligă să uit distanța de mine

tu ești detaliul inofensiv șifonat pe margini înghesuit spre centru

un petic turquoise se risipește în oasele ierbii

sunt goală goală... și nu știu de rușine