în odaie, cuconița abia mai suflă în strânsoarea nopții

un om oacheș se chinuie să vază prin pâcla împuțită

și trece pragul temător, cu gânduri bătrâne

crucile pre rând, una câte una, se culcă pe marginea patului

duhul unei mângâieri plutește în carne, dorind miiarea iadului

iaste țesută în ei plăcerea

iar la fereastră o cioară albă își desface aripile