nu te mai încrede în oameni
mi-a zis mama
ceea ce vezi să nu vezi
ceea ce auzi să nu auzi
închide ochii și taci

nu fi trist
tu ești omul ce caută
prin lumină risipirea
întoarce-te apoi
cu-nțelepciune
la casa aceea nelocuită
de ceva vreme

să nu plângi

când foșnetul singurătății
va ajunge la os
îngenunchează
pe pragul tocit de durere

și strigă-mă
tăcut