la început
a fost o piatră
găsită într-un ochi de apă


zburătoarele și-au împărțit insula
în împărății


caleașca valizelor
peste deșertul banchizelor
oprește la scara mea


Picasso trece printre copitele cailor

Ponna se cere-n brațe
Picasso ajunge la șevalet

un gând
ca o ispită
se acoperi
cu ultimul Acum

pe undeva se plimbă o infinită undă
din varianta veche trecută prin secundă
se strânge-n strună nouă un portativ mai vechi
precum credința serii prin acul cu urechi


la un semn căzu cortina
în culise Corina
îmbrăcând manechinul
din lemn de gutui

într-o seară fără lună fără nori și vânt
patru stele fără nume răsăreau în gând
și din raza amintirii clipe cad în gol
din fereastra ta cu scară vin în rostogol


din pipa albastră
un rotocol de fum
cerc magic
dintr-un Alt – Acum

decupez din trei și patru
cercuri mari de sferă
zarul galben stă pe-o dungă
lângă barieră


ușile s-au închis
urmează stația Neversea


- Alexis, se răcește mâncarea!
- Vin într-o clipă.
- Picasso la pian, Ponna la violoncel?
- Așa s-au înțeles.






Constanța, 12 aprilie, 2017
(la Tomis plouă cu soare)