înviu și eu

în trupul meu de-acum
e Christos
mă simt
mai curată
împlinită

cuvintele sunt de-a dreptul
albe

după patruzeci de gânduri
mă ridic
dau piatra vieții la o parte

privesc lumea de parcă ar fi
cum am vrut-o

cobor la voi

dar ce
nu mă mai recunoașteți