în tine urci credință-n pisc de cruce,
hristos pe-acolo și-a vărsat suflarea
de crește-n duhuri mântuirii floarea
și moartea cea detot ni se tot duce.

de cele veșnice-am cules aflarea
și nemurirea-n spirit ne seduce
trăind și fără trupuri ce-s năuce
a împlini tot pasul lor cu zarea.

spre sus ne este flamura nădejdii,
dar de nu ai de dumnezeu știință
a depărta de lumea-a ta ființă
a viețui-n lăuntru-i cu primejdii...

că fără slavă orb îți e eternul
și-n sinea ta sădești pe ochi infernul...