Pe străzi, sicriele de plumb
Mărșăluiesc, bacoviene,
Se-ncolonează spre caverne,
Iar cerul e și el de plumb.

Și neguri cad pe caldarâm,
Lumina-i smulsă din văzduhuri,
Și c-un stigmat de negre duhuri
Vin umbre de pe-un alt tărâm.

În jur s-adună un mister,
Și-un vaier prinde aspre buze,
Iar cerul scuipă cu obuze …
Coloane trec, coloane pier.

Pe străzi, sicriele de plumb
Adună vieți și-ncet le curmă,
Și pustiesc totul în urmă,
Spre-un cimitir și el de plumb.


București, 23 februarie 2017