și urc din cărți privirea-mi neloială
iar din cafea ridică vălul soarta
spre viitor, ducând cu timpul cearta,
vin vremuri tremurânde-n îndoială.

căci am văzut luminii mele harta
și clipei ne-ncepute-n fapt croială,
cu tine de voi face învoială
că voi deschide către raiuri poarta.

de nu și flacăra mi se va stinge
secunda următoare-n zări închide,
rătăcitor, doar ghețuri a atinge.

mereu căutător în țărmuri vide,
cu vorba nepurceasă din laringe,
mă vor spăla muțenii lungi, lichide...