Spre orizont
schele se ridică
argintate de soarele de mai
șosele se deschid spre alte și alte zări
când primele broboane de sudoare se aștern pe frunți
în camera-mi devenită Jilavă personală
zac între așternuturile jilave
și nici simfonia fierului pe fier
nici raftul cu cărți nici codrul înverzit
nu trezesc în mine vreun simțământ
azi nu am cum să-mi înșel temnicerul
o știu
și totuși nu am de gând de gât să-l strâng.