Cu timpul mă joc și nu-mi pasă
Că trece, că vine, tot una.
Pe frunte îmi șade cununa
De flori imortele, aleasă.

Că scriu sau mai cânt e tot una,
Frumosul încerc să îl caut,
O pană născută din flaut
Îmi plimbă bezmetică mâna.

Ce scriu se preface în rimă,
Pe versuri îmi cade cenușa,
Modernul își uguie gușa,
Aridul și clenciu-s la ușă

Mă-nping dar eu fi-voi Pompeiul
Ce-așteaptă lumina și pasul
S-aducă la viață Parnasul
Și-n el să-nflorească iar teiul.