mirabil șoapta-ți suie-n tot auzul
și-ți mângâie cu leacuri a ta rană
ce-ai căpătat-o-n căutare vană,
în necredință ce ți-a fiert havuzul.

nu-s rigă pe cunoaștere umană,
spre depărtări am aruncat topuzul,
m-am învelit mai aprig cu refuzul
spre al tău gând, ce erezii emană.

femeie, varsă-n lumânare ruga,
nu cerceta această întâmplare,
pe calea demiurgă rosturi are,
ci nu mai da în întrebare fuga.

privește-n zarea blândă-n răsărit,
acolo este-un Dumnezeu zidit...