în așternut nici somnul n-are vlagă
pe-a gândului noroaie trec clipite
de viitoare bătrâneți lipite
iar noaptea îmi veghează slova-ntreagă.

în rouă-apoi distanțele-s ispite
ce la ferestre beau un strop de șagă
lumina-n zare însă mult mă neagă
și zac sub minți în mine risipite.

iar dragostea de ură tot legând
precum minciuna de un adevăr
ți-așez cuvinte de uitare-n păr
cu șoapta către tine alergând.

și încă-n vis privirea ți-e-n lectură
și încă în biserici ești pictură...