lasă-mi o căciulă de timp să mi te amintesc
deasupra timpurilor ce tot rotesc
ne afundă
din oglindă-n secundă,
secunda aceea în care ai zis că-ți strângi tinerețea și pleci
spre alte veci
eu nu-ți pot oferi decât
bijuterii de umbra
când de gât
femei ca tine cu lumină umblă

rotesc clipa-n ceasornic,
se face deltă
de ceasuri care așteaptă
la frontiera zveltă
o șoaptă

treci, femeie, ai pașaport de eternitate

când, revenită, fără temei
te-a lovi dușmănia spermatozoizilor mei
te vei ascunde acasă la Șarpe,
va mirosi a prăjitură de harpe și vei urca în Mărul strident
din piața anilor tăi cumpărând
în gând
un adevăr evident