Să mă omor într-a uitării vină
Cea plină de spaime si fără umor,
Nesimțind căldură de-adevărată lumină
Nicio clipită înainte sa mor ?

Să stau pe pământ, în întuneric ascuns
Pe-o lume de cruci și fără vreun haz
Să nu mă simt de lumină străpuns ?
Pentru-o secundă măcar, cer clipa de ragaz !

Să mă pierd singur în sunet de trompetă
În cea din urmă zi a lumii pe pământ
Și-atunci in straie de fată cochetă,
Să te cobori lângă mine in mormânt !

Am facut greșala unui muritor
Și-am distrus al lumii veșnic loc,
Pentru iubirea mea de tânăr visător
Am trimis iute caii în galop !