simt nevoia să zbor peste lume
visuri de poeți îmi dau aripi să zbor
cu sentimentalismul las reale urme
în universul albastru, sonor.

când am inima tristă mă rog
cu încredere și cu mare speranță
beau poțiuni din stele sacru drog
dar are și suspinul rostul lui în viață.

Pasărea Paradisului spune-mi unde mă duci
îmi apari mereu în visul nocturn
declanșezi fericirea în fiorii năuci
aranjezi cuvântul în spirit taciturn.

văl de lumină pe tristețe arunci
și trezești la sunet clopotul din turn.