- Se-anunță iar caniculă nebună,
O vară cum a fost pe la-nceput
Când ne iubeam pe pajiște, sub lună,
Și-n nemurirea noastră am crezut.

De-a fost mai răcoroasă primăvara
De vină sunt acei ce-au poluat
Cu infamii povestea, iar povara
Am dus-o noi, dar n-am abandonat

Visul cu straie de zeiță nudă
În care-un el și-o ea, desculți și goi,
Au vrut să facă timpului în ciudă
Și-au înflorit în iarnă amândoi.

- Mai trec furtuni ce răvășesc în joacă
Emoția acestui anotimp,
Veșminte albe sufletele-mbracă
Și se-ntâlnesc pe granițe de timp.

Mă risipesc întreagă într-o frază
Pe care n-am curajul s-o rostesc
Și soarele coboară, la amiază,
Pe chipul tău. Ce dans copilăresc!

Adună-mă din toate și încearcă
Să-mi faci un cuib la pieptul tău, dar vezi,
Când iernile vor vrea să se întoarcă
Să nu mă lași pierdută sub zăpezi.

Ioan GrigoraÈ™ & Liliana Trif