E-așa liniște și pace… Zboară fluturi prin văzduh,
Pe pământ, la dobitoace, se pogoară sfântu` duh
Și-n fundal c-o melodie – e-o reclamă, pe-un panou -
O blondină durdulie mai încondeiază-un ou…

Plai frumos de Bucovină, ai la sânul tău crescut
Un ținut plin de lumină, cu prezentul netrecut,
Viitor măreț în toate, cinste ție că exiști
Să le dai la toți bucate, să-i faci mari pe umoriști.

Claia lor peste grămadă, parcă-o văd ca pe un vad
De bulboană și de sfadă până-n cel mai mare grad,
Ce va pustii șeptelul de prin toate patru zări,
Ca și cum s-ar da apelul unei noi colonizări.

Nu va mai rămâne-n urmă nici din pături vreun carou,
Păsările de-acu` scurmă să-și ascundă câte-un ou,
Ori depun demersuri foarte pline de oftat mai greu
Ca să prindă-o mică parte dintr-un rând de la muzeu.

Vor veni în goana mare ori șontâc într-un toiag
Cei mai siguri și în stare de-a fi sigur cu arțag,
Cunoscuți în lumea-ntreagă, cei mai buni și cei mai cei
Cunoscuți cu multă vlagă, cunoscuți doar între ei…

Or să se învârtă cucii, parcă-i văd, măreți, la trup,
De s-or rupe toți ulucii asupriți de microgrup
Care, pentru-a pune gheara pe ouțe-n cuibușor,
Hoinărește-n toată țara ciripind la procuror.

Clănțănescu fără milă va sta-n dinți, ca un rechin,
Iar dem(i)urgul cățărilă va fi fante-nfipt, în pin,
Barbă-Mag va fi. Și frații, de-acum dincoace de Prut
Și toți ăilalți, invitații, după-avere și avut.

Vor seca șapte izvoare, vor umbla copacii goi,
Vor intra petele-n soare, colțul lunii-n mușuroi,
Iar minutele, ca-n piața de umor, gală cu gală,
Se vor scurge de pe fața locului, universală…

După-aceea, ce-o să fie?! Va fi liniște și pace,
Plaiul tot va fi să-nvie, iar natura s-o reface.

Și pe-un munte, cu silință, ca-ntr-un infinit tablou,
O blondină în catrință va încondeia un ou…